Nostalgie, 21 ani

Despre mine Sunt azi ce nu am fost ieri si ce nu voi fi mâine si totusi oricâte zile ar trece ramân tot eu. Acelasi nume, aceeasi prezenta doar modul de gândire se schimba. Ieri am fost un copil azi poate sunt un om matur, dar cine stie... Si oricum pe cine intereseaza? Prietenii adevarati stiu cine sunt, restul... ramân doar vorbe-n vânt. Nu sunt probabil cum ceilalti si-ar dori sa fiu, sunt doar asa cum vreau eu. Nu e nevoie ca altii sa â??ma ajuteâ?? sa traiesc, urmând orbeste regulile pe care ei le impun. Sa ascult parerile lor despre cum ar fi viata si despre cum ar trebui sa o traiesc. Îmi urmez principiile si îmi fac singura drumul pe care vreau sa îl urmez. Nu îmi pasa de ploi, nu îmi pasa de soare. Nu îmi pasa de frig, nu îmi pasa de caldura, îmi urmez destinul indiferent de timpurile ce le am în fata. Nu îmi cunosti idealurile, nu ai nici cea mai mica idee despre visurile mele. Nu ma cunoaste nimeni asa cum eu nu cunosc pe nimeni. Nu împrumut ideile altora ci îmi creez propriile ideii. Si nici nu sunt ceea ce a fost cineva odata. Nu vreau sa ma judece nimeni deoarece îmi cunosc propriile greseli si ma declare vinovata de ele. Poti sa ma urasti, poti sa ma iubesti, poti sa ma adori deoarece pentru mine esti la fel ca ceilalti care nu simt nimic. Care nici macar nu stu cine sunt si probabil nici nu vor sa afle. Sunt prietena cu nepasarea si doar acei care merita cu adevarat primesc mâna mea, sufletul meu întreg. Pentru ceilalti sunt doar o umbra îi bântuie într-un mod ipocrit si ironic. Iertarea pentru mine nu exista. Azi gresesti, se mai întâmpla uneori. O vei face si mâine. În fiecare zi gresesc si eu si totusi nu pare ca am învatat ceva din aceste greseli. Gresesc azi si mâine voi face aceiasi greseala. E cursul vietii care ne poarta sufletele în timp pentru a-si gasi un rost. M-am lasat purtata de vânt si am ajuns aici. Mâine o sa-mi continuu drumul pana ce voi ramâne doar niste litere pe o foaie dintr-un caiet învechit.